Continuare #1

    Am stat eu si m-am tot gandit care ar fi topicul cel mai important ori cel mai interesant ori cel mai serios cu care sa continuu si n-am ajuns la nici o concluzie. De ce? Pentru ca TOATE subiectele ce ne inconjoara si ne umplu timpul vietii de la un capat la celalalt sunt interesante si importante si serioase. Asa ca am decis sa continuu cu orice imi vine mai degraba in gand; va aduceti aminte ce invitatie va faceam ... "Let me take you by the hand and lead you through the streets of my mind" ... asa ca am sa-mi urmez propria invitatie si o sa ma las eu insumi luat de mana si dus pe strazi mentale, hoinarind la intamplare.

    Asa ca, urmand indemnul gandurilor mai puternice, o sa mergem in ... continuare (#1) pe o "strada" pe care se perinda multe idei mai vechi ori mai noi legate de relatiile fundamentale dintre oameni, atat la scara mica, in familie ori intre prieteni, dar si la scara globala, de la nivelul relatiilor din organizatia din care facem parte, la lucru ori unde ne desfauram activitatile diurne, si pana la nivel global / planetar. Iar ceea ce o sa spun, dupa cum va preveneam la inceput drum pe blog, nu o sa sune prea frumos si nici nu poate sa fie creionat in culori pastelate, din pacate.

    Dupa mai multe traversari mai intai a marelui rau al timpului pe o durata deja de peste cinci decenii dar si a mai multor rauri mai mici, culturale de pe mapamond, tot analizand eu lumea si lumile dar mai ales pe oamenii din ea, am ajuns la o concluzie nu prea fericita. Oamenii si civilizatia pe care acestia au construit-o in atatea milenii sunt dominati in majoritatea lor de un mare evil atat la nivel personal cat si la cel de grup, national ori regional. Aproape toti vor sa-i domine pe ceilalti, aproape toti vor sa obtina de la altii ceea ce nu pot obtine de la ei insisi, aproape toti pot cu o mare usurinta cadea in obisnuinta de a avea sclavi atat la figurat dar si la propriu.

    Lumea de astazi ar putea fi descrisa lejer in termeni sclavagisti; avem astfel astazi, intr-o societate chipurile moderna: proxenetii si prostituatele, copiii soldati si war lords, servitoarele sud-est asiatice si "binefacatorii" lor italieni, ciprioti, francezi ori chiar romani, salariatii din societatile capitaliste chipurile moderne si grijulii cu omul si actionarii lor principali, bancile si loan-erii, automobilul si orasanul, televiziunea si noi toti, coach-potatos, asa-zisele tari civilizate mari consumatoare de resurse si tarile sursa, marile imperii moderne invizibile si noi ceilalti si asa [mult] mai departe.

    Mai toata lumea astazi isi doreste mai pe fata ori mai pe ascuns sa domine pe altcineva, eventual pe cat mai multi cu putinta. De aceea pana si dragostea nu mai este ce era pana nu demult; chiar si intr-o astfel de relatie, de dragoste intre doi indivizi umani, daca aceasta nu este bazata decat pe sex [acest drog in continua crestere al sutei de ani dintre mid sec. XX - mid sec. XXI] cel putin in prea multe cazuri, unul vrea sa-l transforme pe celalalt pentru a-i servi mai bine dorintelor proprii.

    Mai toata inocenta omenirii este demult dusa pe apa sambetei iar restul de alb ramas in civilizatia umana este tot mai abitir pus la colt si impins tot mai mult catre abisul constiintei colective. Raul se instaleaza tot mai comfortabil printre noi, fara a intampina prea multa rezistenta. De aceea, zic eu, inainte de toate avem datoria fata de noi si fata de ceilalti, inainte de toate sa ne trezim din visurile noastre de om-propriul-sau-zeu si apoi sa facem tot ce ne sta in putinta ca sa ne recastigam inocenta, contracarand acele forte care tind sa ne impinga pe cale pierzaniei.

    In acest moment chiar se duce o lupta pe viata si pe moarte intre bine si rau chiar daca Apocalipsa nu pare sa se fi instalat definitiv printre noi; poate nu este chiar atat de vizibila aceasta lupta insa make no mistake, alegerea taberei in care ne vom situa intr-un final o facem in fiecare clipa, cu fiecare gand dar mai ales cu fiecare concesie pe care o facem principiilor si agentilor negativi din lumea asa-zis moderna si civilizata in care traim.

    Si cu toate astea, sa ramanem totusi optimisti si increzatori in fortele binelui, acele forte ce se afla in fiecare dintre noi si care pot fi la originea diferentei dintre un viitor innegurat si unul insorit. Sa incepem, daca nu am facut-o deja ori daca am uitat s-o facem, prin a fi sincer buni cu, sincer preocupati de si atenti la cei apropiati noua. Vom putea extinde apoi aria noastra de acoperire si la restul lumii, pana cand vom putea iubi altruist intreg Universul si manifestarea din el, fie ea vie ori nevie.

    Atat deocamdata, promit ca vom vorbi si mai (la) concret intr-o alta ... continuare (#2) ce sper de data asta sa vina intr-un viitor foarte apropiat.

Blogez, deci exist!

    Si iata ca, dupa indelungi tatonari cu mine insumi (lupte ce au durat cateva decenii bune), am decis in sfarsit sa spun cu voce tare ceea ce gandesc despre lumea in care traim si despre problemele cu care ne confruntam.

Inca un rasarit pentru noi toti!

    Parafrazand versurile lui Ralph McTell din "Streets of London" (un hit pop mainstream al anilor '70 chiar daca Ralph facea parte dintr-o miscare artistica alternativa), indraznesc sa va invit sa va lasati luati de mana de o fiinta imaginara care va va conduce, din cand in cand, prin labirintul mintii mele; intentia declarata este aceea de a va arata lucrurile intr-o lumina noua ce sper sa va bulverseze.

    Ceea ce veti citi aici, atata timp cat veti rezista prin prejma, vreau programatic sa va rastoarne viziunile lenese si suficiente despre o lume ce nu este asa cum va inchipuiti ori visati cei mai multi dintre voi, o lume ce are foarte mare nevoie de a fi schimbata din temelii, de mine, de tine, de noi toti.

    Convingerea mea este ca daca nu o vom face cat de curand, este foarte probabil ca, nu foarte tarziu in acest secol XXI in care am pasit deja, sa nu mai avem ce schimba si insasi supravietuirea omului ca specie sa fie pusa in pericol. 

    Da, ati citit bine, aceasta este temerea mea in prezent dar sper din tot sufletul ca, fiinte inteligente fiind (asa s-ar zice), vom gasi resursele necesare ca o asemenea catastrofa sa nu se intample.

    Pentru cei care se intreaba de ce ar fi disparitia omului (ori cel putin regresul acestuia) o catastrofa atat de importanta incat sa ne pese de viitorul nostru ca specie iata si raspunsul meu; din orice perspectiva ati privi, se gasesc motive: unii vorbesc despre gena egoista, altii despre rolul aparte al omului in aceasta lume ca fiinta cu constiinta. In ce ma priveste, eu cred in varianta cu rolul jucat de om in acesta realitate.

    In fine, celor ce vor urmari acest blog, le promit un roller coaster ce ne va rasuci si rostogoli pana la pierderea totala a azimutului si cap compasului din viata banala de zi cu zi, purtandu-ne dintr-o parte a lumii in cealalta, dintr-un colt al realitatii in celalalt, dintr-un aspect al vietii cotidiene in celalalt, din Irak in China, de la suprafata pana in cele mai profunde abisuri, de la sentimentele cele mai luminoase pana la cel mai negru pesimism, de la Basescu la Vantu, din iad in rai si viceversa, de la soare la umbra, de la un pol la celalalt, de la Bush la Putin, de la izvoarele Gangelui din Hymalaia pana la gheizerele din Islanda ... si prin multe alte extreme si aspecte controversate ale lumii si realitatii in care traim.

   Si desi acest blog a pornit dintr-o acuta nevoie de monolog rastit la lume si la Luna, fie, accept si comentariile voastre, ale celor capabili sa ma infrunte ori sa ma confirme cu mintea deschisa si coloana vertebrala tinuta dreapta pana la durere.

    Asadar, sa deschidem portile, ochii si mintea !

    

Let me take you by the hand and lead you through the streets of my mind,
I'll show you something to make you change your mind.